Şcoala Gimnazială Ciurea

Şcoala Gimnazială este situată în satul Ciurea, reşedinţă a comunei încă din anul 1864 (când teritoriul rural al României a fost organizat în comune).  Satul se află situat la  8 km de municipiul Iaşi, pe  Dealurile Şapte Tei, La Vii şi Floreanca . Include şi fostul sat Lunca Ciurei, numit  iniţial  Lunca Bârnovei, precum şi satul Dealul lui Vodă.

Numele său provine de la unul Ciure, aşa cum arată  Alexandru Obreja în lucrarea sa „Dicţionarul geografic al judeţului Iaşi”. În sprijinul acestei  idei  pot fi aduse mai multe argumente. Astfel, multe sate, conform  teoriei  lui Iorgu Iordan,  au  fost  denumite după  numele unor  persoane (proprietarii  satelor,  primii  locuitori  din  sat), iar numele de  Ciurea este foarte răspândit în zona Iaşului.

Aşezarea este atestată documentar în secolul  XVII, însă, conform dovezilor arheologice, există urme de locuire mult mai vechi, datând din preistorie.

Şcoala fost înfiinţată în anul 1868, fiind singura din comună. De aceea, la şcoala din Ciurea  învăţau  şi  copiii  din  celelalte  sate  ale comunei:  Slobozia,  Poiana  cu Cetate, Curături, Picioru Lupului, Todirel şi Cercu. Şcoala avea 60 de elevi şi  doi  învăţători. Cursurile se desfăşurau într-un local închiriat de  către  primărie,  de  la  săteanul Balan Tănase. Peste câţiva ani şcoala s-a mutat în vechea primărie.

Şcoala publică primară  din  comuna Ciurea,  aşa  cum se  numea  în  anul 1884 avea înscrişi, la acea dată, 78 de elevi. În anul 1885 apare cu numele Şcoala primară de băieţi din comuna Ciurea, dovadă că numai băieţii mergeau la şcoală,  până  la  momentul  de faţă. În anul următor apar  înscrise  şi  fete, în  clasa I,  iar  instituţia  revine la  titulatura  de Şcoală publică primară. Elevii care absentau primeau  avertismente  şi  apoi  amendă,  care erau destul de mari. De exemplu, pentru luna decembrie  1884,  elevii  care  au  absentat  au primit, la 26 avertismente, 14 lei şi 4 bani amendă, aproape a zecea parte din  salariul  preotului. Aceste măsuri aveau rostul de a-i determina pe părinţi  să-şi  trimită  copiii  la  şcoală. Amenda era încasată de către Consiliul comunal. Totuşi,  părinţii  primeau  dispensă  pentru amenzi, sau în cel mai rău caz, amenzile erau micşorate,  pentru că erau săraci. Mai des erau scutiţi de amenzi părinţii elevilor care locuiau în satele mai îndepărtate, ca Slobozia sau Poiana cu Cetate. Cu ocazia şedinţelor Consiliului comunal pentru discutarea  amenzilor  şcolare,  sunt amintiţi în procesele verbale, primarul de atunci al comunei, Ion Dragoşu, precum şi  membrii Consiliului: N. Scripcariu, Iordache Însurăţelul, N.Popa, N. Procopi, Gh. Paiu. Obiectele de studiu erau: Ştiinţele naturale, Istoria patriei, Religia, Geometria, Agrimensura.

Exista o bibliotecă şi  material didactic: un glob  terestru,  figuri geometrice ş.a. Şcoala avea şi locuinţă pentru  învăţător.  Elevii  săraci  primeau  gratuit  manuale, haine  şi instrumente de şcoală din bugetul  primăriei. Într-un proces-verbal  al  Consiliului  comunal se menţiona că elevii sunt goli, adică prost îmbrăcaţi. Într-un proces-verbal de inspecţie, din 14 martie 1884, al revizorului şcolar Constantin Chiriţă se menţionau următoarele, referitor la şcoală şi procesul de învăţămînt:

– domnii învăţători erau la posturi;

– instrucţia mergea bine;

– 69 de elevi înscrişi;

– 60 frecventau şcoala;

– observaţii făcute asupra didacticii vor fi urmate cu stricteţe de domnii învăţători;

– domnii institutori vor căuta a introduce în şcoală împletitul pălăriilor din paie;

– de asemenea se vor ocupa de facerea geografiei comunei;

– starea materială este bună.

În 1890 s-a construit  un  local  propriu  pentru  şcoală,  din  cărămidă. Clădirea avea 3 săli de clasă şi există şi astăzi, înglobată în şcoala  nouă.  În 1898 şcoala avea 157 de elevi şi 3 învăţători. Directorul (dirigintele) şcolii era  Dimitrie Rota.   În 1920 erau  înscrişi 188 de elevi şi existau 4 posturi de învăţători.

În prezent, şcoala funcţionează într-un singur corp de cladire, cu o suprafaţă totală de 881 mp, cuprinzând:

– 7 săli de clasă pentru elevii din ciclul primar şi ciclul gimnazial;

– 2 săli pentru preşcolari.

La acestea se adaugă o sală de gimnastică şi o magazie multifuncţională, însumând 138 mp şi un grup sanitar exterior, format din 6 cabine pentru elevi şi două cabine pentru cadre didactice, alimentat cu apă curentă. Deasemenea, există o magazie pentru derularea Programului„Corn şi lapte”, un laborator de informatică, sală-cancelarie, sală-arhiva unităţii, birou director.

Clădirea școlii a fost reabilitată, în perioada 2014-2016, printr-un proiect european, implementat de către Consiliul Local Ciurea.

Şcoala beneficiază de o centrală termică pe lemne de 100 kw, amplasată într-un corp de clădire nou construit, de 16 mp.

Şcoala are acces la internet(laborator AEL, cancelarie şi birou director) şi beneficiază de două reţele de calculatoare pentru lecţii AEL, dintre care doar una este utilizată.

Unitatea are autorizaţie sanitară de funcţionare, precum şi  aviz de fincţionare de la ITM Iaşi.

La învăţământul gimnazial şcolarizăm elevii din localitatea Ciurea cât şi elevi din satul Todirel (aici nu exista decat o scoală cu clasele I-IV).

Activitatea în locaţia de bază se desfăşoară în două schimburi, iar la gradiniţă într-un singur schimb.

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Picioru Lupului

Instituţia şcolară a fost înfiinţată în anul 1908, conform procesului-verbal din 13 octombrie 1908 încheiat cu prilejul deschiderii cursurilor. Instituţia a fost înfiinţată la 1 octombrie 1908, iar cursurile s-au deschis la 13 octombrie 1908. Apare menţionat dirigintele (directorul) şcolii, Vasile Negoiţă. Şcoala funcţiona într-un local închiriat, însă condiţiile erau improprii, conform adreselor trimise de către diriginte, Revizoratului şcolar şi Primăriei.  În anul şcolar 1908-1909 erau înscrişi 64 de elevi.

Într-un document din 18 decembrie 1915, apare menţionat că şcoala are  local propriu. Aşadar, a fost construită prima clădire a şcolii, care există şi astăzi încorporată  în şcoala actuală. Aceasta a fost construită ca urmare a reformei în învăţământ,  realizată   de Spiru Haret, care avea ca scop principal construirea de unităţi şcolare în mediul rural. Avea o sală de clasă şi o locuinţă pentru director. Diriginte al şcolii era Gheorghe Ibănescu.

Şcoala avea un rol foarte important în comunitate. Ea avea obligaţia de a organiza cursuri pentru alfabetizarea adulţilor, organiza şezători şi făcea observaţii asupra vieţii şi activităţii sătenilor, pe care le comunica autorităţilor cu recomandări. Astfel într-un proces-verbal din ianuarie 1915 membrii comitetului şcolar al satului recomanda  pe sătianca Catinca N. Hitruc ca cea  mai meşteră  ţesătoare  care  să  serveşte  de  stativ,   iţe  spete, suveică, scripeţi, vârtelniţă, etc. Aceasta ţesă diverse scorţuri cam 100m, şi  diverse  pânzeturi cam 200m numai în timpul iernii, vara ocupându-se cu alte treburi. Din produsele ţesăturii sale parte întrebuinţiază   pentru trebuinţele casei, a familiei sale, ce nu prisoseşte vinde.

Elevii învăţau la Şcoala Picioru Lupului cinci clase. Ei studiau citirea, aritmetica, geometria, geografia. Făceau ore de gimnastică şi exista un cor al şcolii. Părinţii elevilor care absentau primeau amenzi, executate prin intermediul consiliului comunal.

În anii 50 este menţionat în documentele şcolii, ca director, T. Bădărău. Clădirea şcolii a fost extinsă prin construirea unei săli de clasă. În 1970, au fost anexate  noi  săli  de clasă, clădirea căpătând aspectul de astăzi.

În anul şcolar 1970-1971 erau înscrişi 131 de elevi.

În anul 2005, Şcoala Picioru Lupului devine unitate cu personalitate juridică, având arondate Şcoala Slobozia şi Şcoala Curături, iar din anul şcolar 2010-2011devine structură arondată a Şcolii cu clasele I-VIII Ciurea.

În prezent, şcoala funcţionează într-un singur corp de cladire, cu o suprafaţă totală de 284 mp, cuprinzând 5 săli de clasă pentru elevii din ciclul primar şi ciclul gimnazial, o cancelarie de 12 mp şi un birou-director de 9mp. În imediata apropiere a şcolii se află locaţia pentru Grădiniţa Picioru-Lupului (o sală cu o grupă de preşcolari), cu o suprafaţă de 43 mp, necorespunzătoare, din păcate, desfăşurării procesului instructiv-educativ.

Şcoala are acces la internet şi beneficiază de o reţea de calculatoare AEL (10 unităţi şi un server).

Există autorizaţie sanitară de funcţionare. Şcoala are grup sanitar exterior de 27 mp (o cabină pentru cadre didactice şi 4 cabine pentru elevi), iar alimentarea cu apă a acestuia şi a celor două chiuvete din incinta şcolii se face printr-un hidrofor.

Încălzirea se face cu o centrală pe lemne de 69 kw.

La învăţământul gimnazial şcolarizăm elevii din satul Picioru Lupului, precum şi elevi din satele Slobozia şi Curături, care sunt aduşi la şcoală cu un microbuz şcolar, primit din partea Ministerului Educaţiei în anul 2008.

Activitatea se desfăşoară în două schimburi.

Şcoala Primară Nr 2 Slobozia

Şcoala din Slobozia a  fost  înfiinţată în  anul  1886,  la iniţiativa  subprefectului plăşii Codru, deoarece copiii din Slobozia învăţau  la  şcoli  situate  la  distanţe  mari. La 12 august 1885 subprefectul dă dispoziţii pentru  a fi  înfiinţată  o  şcoală  în  Cătuna  Slobozia Dobrovăţului.  Consiliul comunal s-a conformat şi în bugetul comunei a prevăzut  suma  de 1214 lei pentru mobilier şi închirierea unui local pentru  şcoală.  Pentru  acoperirea  acestei sume primarul comunei Ciurea solicita consiliului comunal aprobare pentru un credit.

La 1 decembrie 1886 şcoala funcţiona, fiind  a  doua  şcoală din  comună,  după Şcoala Ciurea . Mai târziu s-a construit un local propriu, având  şi  locuinţa  învăţătorului. În anul 1900 la şcoala din Slobozia erau înscrişi  34  de  elevi.  În  anul  1966  şcoala a fost extinsă prin construirea unor anexe.

În 1970 erau înscrişi un număr de 98 elevi.

În prezent, şcoala funcţionează într-un singur corp de cladire, cu o suprafaţă totală de 196 mp.

Şcoala nu are acces la internet.

Nu există autorizaţie sanitară de funcţionare. Şcoala  are apă curentă, existând grup sanitar interior, iar încălzirea se face cu sobe pe lemne.

Aici şcolarizăm elevii de ciclul primar şi copiii de vârstă preşcolară din satul Slobozia.

Activitatea se desfăşoară într-un singur schimb.

Clădirea necesită o reparaţie capitală. A fost inclusă în programul M.D.R.A.P., de reabilitarea a școlilor fără A.S.F. .

Grădiniţa cu Program Normal Nr. 3 Curături

Şcoala din Curături a fost înfiinţată la  începutul  secolului XX,  şi  funcţiona  într-un  local  închiriat de la un locuitor din sat. În anul 1949, prin străduinţa învăţătorului Constantin Ciudin şi cu ajutorul cetăţenilor din sat s-a construit un local propriu, cu  o  singură  sală  de  clasă, cancelarie, magazie şi locuinţă pentru     învăţător.

În anul 1970 şcoala avea înscrişi un număr de 20 de elevi, fiind deservită de un învăţător calificat.

În prezent, din cei aproximativ 95 mp ai clădirii, sunt folosiţi doar 15 mp, adică o sală de grădiniţă.

Nu există acces la internet.

Nu există autorizaţie sanitară de funcţionare. Unitatea nu are apă curentă, existând o toaletă ecologică, iar încălzirea se face cu sobe pe lemne.

Clădirea necesită o reparaţie capitală. A fost inclusă în programul M.D.R.A.P., de reabilitarea a școlilor fără A.S.F. .

Aici sunt înscrişi copiii de vârstă preşcolară din satul Curături.

Activitatea se desfăşoară într-un singur schimb.

PROF. ION BRUMĂ